Detalii

Creat: 05 Noiembrie 2018

În continuarea textelor publicate în volumele anterioare ale revistei Erdélyi Társadalom, în capitolul prezent abordez habitus-urile masculine din epoca modernă timpurie care s-au cristalizat datorită aşa-numitei „revoluţii militare”. Mai întâi voi sintetiza principalele afirmaţii ale istoricilor militari privind revoluţia militară din epoca modernă timpurie. Astfel, în secolul al XVI-lea, ca parte a revoluţiei infanteriei, nobilii devin ofiţeri, cavalerismul devine cavalerie, iar locul forţei fizice, a curajului, a asumării de riscuri este luat de discplina de sine, de cumpătare şi de nevoia de a face faţă ploii de gloanţe. După acestea mă străduiesc să dovedesc că revoluția militară poate fi înțeleasă pe deplin dacă luăm în considerare fenomenul transferului de habitus, adică armonizarea obiectivă, manifestată pe diferite planuri, a modelelor de atitudine. Conform ipotezei mele, în analiza transferului de habitus-uri habitusul masculin trebuie inclus în rândul variabilelor utilizate în științele sociale ca structură de structurare determinantă, structurată a dimensiunii de gen. În final, analizez consecințele transferului de habitus-uri format prin intermediul unei ”țesăturii de interdependențe”. În cursul acestui proces lumea devine mai mare și crește raza teritorială și socială a activității bărbaților. Adică modelele de dispoziție expansive se suprapun instinctelor caracteristice libido dominandi-ului arhaic.

Cuvinte cheie: revoluție militară, masculinități, epoca modernă timpurie, Europa, disciplină de sine, transfer de habitus-uri, țesătură de interdependențe, dispoziții expansive

Articolul complet (în limba maghiară)

Detalii

Creat: 05 Noiembrie 2018

Aderarea statelor din Europa Centrală şi de Est la Uniunea Europeană reprezintă unul dintre procesele cele mai importante din perioada de după schimbarea de regim din 1989 care a avut drept rezultat reevaluarea importanţei frontierelor de stat, schimbarea poziţiei regionale a zonelor de frontieră, respectiv creşterea mişcării populaţiei în zonele de frontieră. În acest studiu voi analiza modul în care a început această transformare de-a lungul culoarului de trecere a frontierei din Ártánd, ce anume a motivat mişcările de populaţie şi cum a perceput populaţia schimbarea rolului şi semnificaţiei frontierelor de stat. În baza experienţelor acumulate de cercetarea din Ungaria doresc să prezint modul în care populaţia din regiune s-a străduit să profite de deschiderea frontierelor în urma aderării la UE.

Cercetarea care a stat la baza studiului s-a axat în primul rând asupra acelora care după aderarea României la Uniunea Europeană (2007) şi-au croit o nouă formă de trai, transfrontalieră. S-au mutat în partea maghiară a frontierei, însă au continuat să lucreze în România, iar trecerea dintr-o ţară în alta a devenit parte din viaţa lor de zi cu zi.

În opinia mea acest fenomen poate fi evaluat ca pasul iniţial al procesului de suburbanizare în al cărui fundal s-a aflat reformularea poziţiilor regionale tradiţionale inhibate de vechile frontiere de stat. Ca urmare, în acest studiu doresc să trec în revistă şi cauzele istorice şi regionale ale acestui fenomen.

Cuvinte cheie: frontiera de stat româno-maghiară, spaţiu transnaţional, suburbanizare transfrontalieră, aderare la UE

Articolul complet (în limba maghiară)