Aderarea statelor din Europa Centrală şi de Est la Uniunea Europeană reprezintă unul dintre procesele cele mai importante din perioada de după schimbarea de regim din 1989 care a avut drept rezultat reevaluarea importanţei frontierelor de stat, schimbarea poziţiei regionale a zonelor de frontieră, respectiv creşterea mişcării populaţiei în zonele de frontieră. În acest studiu voi analiza modul în care a început această transformare de-a lungul culoarului de trecere a frontierei din Ártánd, ce anume a motivat mişcările de populaţie şi cum a perceput populaţia schimbarea rolului şi semnificaţiei frontierelor de stat. În baza experienţelor acumulate de cercetarea din Ungaria doresc să prezint modul în care populaţia din regiune s-a străduit să profite de deschiderea frontierelor în urma aderării la UE.
Cercetarea care a stat la baza studiului s-a axat în primul rând asupra acelora care după aderarea României la Uniunea Europeană (2007) şi-au croit o nouă formă de trai, transfrontalieră. S-au mutat în partea maghiară a frontierei, însă au continuat să lucreze în România, iar trecerea dintr-o ţară în alta a devenit parte din viaţa lor de zi cu zi.
În opinia mea acest fenomen poate fi evaluat ca pasul iniţial al procesului de suburbanizare în al cărui fundal s-a aflat reformularea poziţiilor regionale tradiţionale inhibate de vechile frontiere de stat. Ca urmare, în acest studiu doresc să trec în revistă şi cauzele istorice şi regionale ale acestui fenomen.
Cuvinte cheie: frontiera de stat româno-maghiară, spaţiu transnaţional, suburbanizare transfrontalieră, aderare la UE
