Sportul este o sursă bogată pentru cultura memoriei. În mod evident, sportul declară în mod regulat un eveniment ca istoric, în timp ce acesta este încă în desfășurare. Aceasta include transformarea evenimentului sportiv într-una cu o semnificație culturală mai largă, mai ales națională. Folosind o serie de exemple din diferite sporturi, acest articol discută cum și de ce sportul, deja de peste o sută de ani, contribuie continuu la amintirile naționale. Se va susține că este în primul rând organizarea în serie a evenimentelor competitive standardizate (și deci comparabile) care să permită sportului să declare și să-și amintească continuu de momentele istorice. Sportul produce o serie interminabilă de evenimente care pot deveni istorice; simultan, toate sporturile organizează memoria („lor”) într-o manieră atât de sistematică, încât cererea pentru istoricitate poate fi făcută din motive întemeiate. Pe de o parte, comparația cu sute de evenimente trecute permite ca un eveniment continuu sau chiar un eveniment care să fie marcat drept „istoric”. Pe de altă parte, retrospectiv, această comparație continuă garantează că momentele istorice din trecut vor fi referite în mod repetat și astfel amintite. Analizarea acestor mecanisme fundamentale care reprezintă sportul pentru o audiență globală permite o mai bună înțelegere a rolului aparent irational și excesiv al sportului în culturile memoriei naționale.
Cuvinte cheie: Sport media, cultura memoriei, istorie sportivă, serialitate, competiție
